“Ultimile stiri inca descriu scenarii de groaza, nu de la cinema ci chiar din Haiti; totusi, acestea sunt mai putin cutremuratoare decat realitatea de acolo.
Oare ce ar spune cei care nu mai pot vorbi de sub ruine? Cei care empatizeaza cu supravietuitorii din Haiti probabil au mai multe intrebari decat raspunsuri; totusi, tragedia care a facut cateva sute de mii de victime are o legatura cu faptul ca cca 97% dintre haitieni cred in voodoo si foarte multi practica magia neagra.
In bezna spirituala din Haiti bucuria lui Satan a ajuns la maxim deoarece chiar vocea lui Dumnezeu a fost cea mai putin luata in seama. Oare au fost crestinii mesagerii lui Dumnezeu acolo? Oare si-au implinit chemarea, dar misionarii de peste hotare? Oare nu au tacut ei prea mult?
Imparatia lui Dumnezeu s-a extis foarte putin in aceasta tara indurerata, dar El inca are un mesaj pentru Haiti, pentruca practicile oculte si-au tradat mesajul; si nu este un exemplu izolat pe glob. Dar cine va duce mesajul restaurarii divine in Haiti? Prin restaurare nu ma refer la situatia de dinainte de cutremur ci la ceea ce Dumnezeu a intentionat sa fie Haiti, sub Imparatia Sa.
Cine poate trece dincolo de propriile pareri si chiar sa mijloceasca pentru restaurarea haitienilor? Dar pentru a-i ajuta practic cu propriile bunuri? Oare te-ar putea trimite Dumnezeu cu toata dragostea Sa in Haiti?
Hai sa nu mai vorbeasca pietrele!”
Dragostea lui Dumnezeu printre gunoaiele din Filipine, are nevoie şi de tine.
posted by admin @ 10:09 AM
Astăzi, am ajunsă să avem o viaţă atât de comodă în banca din Biserica noastră, încât nu ne mai imaginăm că putem da mai mult. Că dragostea lui Dumnezeu, nu stă pe o bancă în Biserică şi ascultă, ea înseamnă acţiune, fapte, jertfă. În continuare vreau să vi-l prezint pe Corneliu Cociobă, care a ales să fie o solie a dragostei minunate a lui Dumnezeu printre gunoaiele din Filipine. Iată ce ne povesteşte el.
“M-am născut în Lugoj, Judeţul Timiş. Am 31 de ani şi provin dintr-o familie simplă şi modestă. Am absolvit Universitatea Teologică din Bucureşti în anul 2004. În 2008 am luat drumul spre Filipine la invitaţia unei Organizaţii Internaţionale, care lucrează cu oamenii săraci aici în Manila. Am fost acceptat să lucrez în departamentul social cu copii şi m-am adaptat foarte repede la clipa tropicală din Filipine. Exact acum un an în urmă am mers la restaurant unde am cunoscut-o pe Liezel, o tânără filipeneză foarte frumoasă. Pe 17 octombrie 2009 a devenit soţia mea. Iar la nunta noastră au participat peste 200 de filipenezicare au creat prin felul lor de a fi o ambianţă foarte plăcută.Despre Filipine şi filipinezi!
Oameni sunt foarte prietenoşi şi ospitalieri. Zâmbetul nu le lipseşte de pe faţă, nu-i văd trişti sau posomorâţi. Chiar şi atunci când îşi accidentează maşinilie, ei tot zâmbesc. În comparaţie cu România, Filipine este o ţară mult mai săracă, iar condiţiile de trai sunt mult mai dificile. Aici se mănâncă mult orez cu diferite sortimente de peşte şi multe fructe exotice ca: mango, papaya, avocado, banane care nu lipsesc niciodată. Nu toţi filipinezii cunosc unde se află România, în schim ştiu unde se află Roma, capitala Italiei. În filipine se vorbeşte în două limbi: tagalog şi engleza. Guvernul filipinez nu oferă ajutor social pentru copii din familiile sărace. Asistenţa socială este asigurată de Organizaţii private. Nu toţi copii au posibilitatea de a frecventa o şcoală, măcar pentru a finisa studiile medii. Multe familii dorm pe stradă, pentru că nu au o casă.
Manila are o populaţie de peste 10 milioane de locuitori, dintre care 3000 trăiesc din reciclarea gunoiului. Să găseşti un serviciu în Manila este foarte greu.
Citeste mai departe aici: http://stiricrestine.ro/2010/02/01/dragostea-lui-dumnezeu-printre-gunoaiele-din-filipine/





