Ro4mission

Simona Caba este din Oradea, Biserica Penticostala Betel, am lucrat cu copii multi ani, s-a implicat evanghelizare si misiune impreuna cu tinerii de la biserica si cu parintii ei. A facut scoala biblica “Christ for the Nations” in Dallas 2001-2002 și în al doilea an a fost in cadrul Scolii de Misiune din CFNI unde am auzit prima data de misune externa. În 2002 a fost în prima calatorie in Mozambique de 6 saptămâni, în 2003 pentru 3 saptămâni in Haiti și 3 luni in Mozambique. Din 2004 ea lucrează ca și misionară în Mozambique (Africa)

Scrisoarea de informare din decembrie 2009

A trecut aproape 1 luna de cand am trecut prin harul Domnului in noul an: plin de surprise, multe taine nedescoperite si multe promisiuni de implinit. Ma rog pentru voi: ca tot ce este adevarat, vrednic de cinste, drept, curat, vrednic de iubit, vrednic de primit, orice fapta buna si orice lauda – sa va fie suflarea, scopul, dorinta si rasplatirea voastra sfanta. Va multumesc din toata inima pentru credinciosia voastra fata de mine in timpuri grele sau bune. Sunteti un dar pretios de la Dumnezeu si o declaratie de dragoste a Lui in viata mea pentru care sunt atat de multumitoare.

Afrika pentru Isus, Massandza

In ciuda multelor obstacole, nu ne-am dat batuti şi în sfarsit avem un frumos acoperiş de tabla pentru biserica pe care o avem în Massandza. Putin mai departe de unde obisnuiam sa ne intalnim, mai in adancul junglei, mult mai aproape de oameni, într-un loc frumos, inconjurat de copaci mango am construit noul acoperiş pentru biserica noastra. Incă nu avem prea mulţi barbati în biserică (majoritatea dintre ei trăiesc în poligamie şi multi beau mult), dar femeile, copiii, tinerii şi liderul Almeida au fost acolo pentru a ne ajuta. Biserica e frumoasa şi va arata mai frumos atunci când va fi plina cu oameni. Suntem mai aproape de unele zone unde nu am evanghelizat pana acum, deci acesta este noul nostru plan. Ne dorim sa ajungem cu Evanghelia in toate aceste locuri noi pentru a spori Imparatia lui Dumnezeu!

Se ridica seceratori pentru Imparatia lui Dumnezeu

Acesta a fost scopul pentru prima noastră conferinţă din Decembrie în Inhaminga. Noi credem că Dumnezeu isi ridica o noua generaţie de ostasi care sa lupte în primele linii în razboiul spiritual: tineri care vor ramane integri şi curati, care le vor arata celor din jur calea de urmat; oameni care vor ajunge atât de aproape de inima lui Dumnezeu, încât vor auzi bătăile inimii Lui pentru cei pierduti; vor fi pasionati pentru cauza şi vor lasa deoparte toate ambiţiile egoiste; acestia vor asculta din dragoste, fiind hotarati până la sfârşitul alergarii sa castige zi de zi noi teritorii pentru generaţia lor.

Împreună cu Susana si Paty am stabilit un program pentru cei 40 de tineri care au venit pentru prima conferinţă. Scopul a fost sa-i ţinem mereu ocupati: să înţeleagă din programul dur care incepea dimineaţa devreme, cat de serioasa este bătălia în care sunt implicati, cât de important este angajamentul lor fata de Comandantul lor şi cum sa transmita acest mesaj şi altora. A fost o bucurie pentru noi să-i avem pe Agostinho şi alti câtiva dintre evangheliştii nostri ca participanti. Ei sunt deja în prima linie, luptand pentru generatia lor; chemarea şi zbuciumul din sufletul lor pentru cei pierduti i-au făcut să părăsească totul şi sa-L serveasca pe Dumnezeu; care le va descoperi mult mai mult din planurile şi din dorinţele Lui.

Dis-de-dimineata, inainte de răsaritul soarelui, am inceput cu inchinarea personala. Mulţi dintre ei au primit revelaţii uimitoare de la Dumnezeu în acele momente. După aceea de la ora 6 am avut cursa de obstacole. Gresind in citirea instrucţiunilor, ratacind drumul, intampinand dificultăţi in a găsi soluţii în această cursă, toate acestea i-au făcut sa se gandeasca mai mult la alergarea lor cu Dumnezeu. A fost un pic greu pentru mine şi Susana (organizare, predica, consiliere şi desfasurare), dar Dumnezeu ne-a dat putere supranaturala sa terminam “propria noastra alergare” in care ne-am angajat. Nu putem să uităm că suntem în luptă in prima linie şi avem în noi tot ceea ce este nevoie pentru a câştiga!

O mare binecuvântare a fost Cuvantul pe care Ellie l-a adus la această conferinţă. A fost ca o trezire inauntru nostru, ceva atât de necesar sa fie transmis de la o generaţie la o alta. Acesti tineri aveau nevoie să cunoască şi să înţeleagă inima şi povara liderilor lor, cei care au facut posiblila prezenta lor acolo. Într-un fel, acest grup special de tineri este ca o recompensa pentru soldatii pionieri care au început să lupte cu mult timp în urmă.

Tot ceea ce Dumnezeu a făcut în viaţa noastră în timpul acestor 4 zile a fost pecetluit în ultima zi printr-o rugăciune de consacrare. După ce au fost împărtasite cateva mărturii uimitoare, cu echipa am facut un lant de rugăciune. Toţi cei prezenti au venit pentru rugăciune si ungere. Prezenţa lui Dumnezeu a fost atât puternica în incapere, încat energia noastră s-a reimprospatat şi reînnoit în totalitate; cu atata bucurie – ca am putut începe următoarea conferinţă care a urmat peste doar 4 zile.

Noi ostasi pentru Împărăţia lui Dumnezeu

Din 24 pana in 27 decembrie am avut la Scoala Biblica din Inhaminga aproximativ 100 de tineri pentru a doua conferinţă. Unii proveneau din bisericile din jungla dimprejurul satucului Inhaminga: Mazamba, Nhamagaringa, Cicuziri, Massandza, Nhansoswe, Kamkomba şi Davila; altii veneau de mult mai departe: Muanza, Xiluviu, Mocumbeze şi Chimoiu.

Am păstrat o parte dintre tinerii care au participat si la prima conferinţă, ca sa impartaseasca şi sa dea mai departe ceea ce învăţasera. Tema a fost “O Viata Crestina Normala”, clădind o baza pentru viaţa lor de creştini: purtându-i prin sângele lui Isus, puterea Crucii, cele 2 imparatii şi puterea Duhului Sfânt. Multi dintre ei s-au intalnit pentru prima oara cu Isus, au primit mantuirea si apoi multi au fost umpluti de Duhul Sfant. Dupa ce Patricia i-a învăţat despre Duhul Sfânt, pentru secţiunea următoare ne-am împărţit în 3 grupe: o grupa a fetelor, alta a baietilor adolescenti si alta a bărbaţilor tineri. În doar câteva minute după ce unii din ei si-au predat viaţa lui Isus, pe când ne aflam inca in rugaciune, au început să fie umpluti cu Duhul Sfânt. Pentru mine a fost una dintre cele mai frumoase experienţe din ultimele zile; a fost ca o rasplata: sa-i vad depăşindu-si ruşinea şi teama, ridicandu-si plini de curaj feţele şi mâinile lăudând pe Dumnezeu. Ce diferenţă a facut în lauda şi slujirea lor, în felul în care au primit Cuvântul şi in atât de multele marturii uimitoare de după. Cu siguranta s-au dus acasă schimbati. Fie ca Dumnezeu sa protejeze seminţa semănata în vieţile lor.

În prima zi a conferintei, l-am intrebat pe Dumnezeu ce simte în legătură cu tinerii acestia, care este planul Lui? M-am uitat la feţele lor: proveneau din locuri atât de
diferite, avand vise şi dorinţe atat de diferite, mulţi dintre ei aveau asteptari atat de mici şi nevoi atat de mari – toate acestea mi-au frant inima şi m-au facut sa-i iubesc atât de mult pe fiecare dintre ei. Mariano vorbea despre un an 2010 foarte diferit. Cred că asa va fi. La sfârşitul acestei conferinte am planuit, ca la sfârşitul fiecărei luni, în locuri diferite, sa avem seminarii de tineret, care vor acoperi tinerii din bisericile din aceea zona. Avem nevoie să protejam seminţa semănata acum şi sa construim pe această baza, sa nu-i lasam să continue singuri umblarea lor cu Isus.

Calatorim şi lucram mult cu cei din zonele cele mai izolate si indepartate, în special cu tinerii din aceste zone. Astfel ni-i se deschid ochii ca sa vedem dificultăţile atât de multe şi situaţiile grele prin care acesti tineri trebuie să treacă. Ii învăţăm cum să trăiască în puritate şi sfinţenie, cum să ramana in dreptate şi sa-si trăiasca viaţa pentru Isus. Ducandu-se acasă insa, se vor confrunta cu acelaşi stil de viata pe care obisnuiau sa-l duca şi pe care părinţii lor încă il mai duc. In această cultură, fetele nu pot alege cu cine şi cum să se căsătorească, astfel ca sunt obligate de părinţii lor să se mute şi să trăiască cu bărbati necreştini, care au deja cateva neveste şi sunt beti cele mai multe ori. Unele dintre aceste fete speciale care au fost cu noi la conferinta, au fost deja “vândute” de către părinţii lor spre a fi a doua, a treia sau a patra soţie unor bărbaţi betivi şi insensibili, care au început să plătească pentru ele cu ani în urmă. La majoritatea acestor fete, noii lor “proprietari” le interzic sa vina la biserică. Daca Dumnezeu nu intervine cu un miracol, lucrurile vor continua tot asa. Venind dintr-o ţară în care aceste situaţii sunt rezolvate de către poliţie şi lege, ştiu că “felul meu” nu va funcţiona aici. Trebuie insa să fie un plan, care aparţine lui Dumnezeu, avem nevoie să-l auzim clar şi sa ne supunem. Dumnezeu îi iubeşte pe aceşti tineri mai mult decât oricine şi planurile Lui sunt sa le dea un viitor şi o nădejde.

Sa ne rugam impreuna si sa continuam sa ne incredem in Dumnezeul nostru care poarta de grija acestei noi generatii care se ridica in Mozambique.

Simona Caba

Totul a inceput acum 12 ani cand misionara romanca Maria I. a mers acolo pentru misiune si pur si simplu s-a indragostit de acele locuri si oameni si a ramas in India. A fost un drum greu plin de renuntari, lupte spirituale, dureri, dezamagiri, lectii de invatat dar si cu frumusetea si rezultatele sale.Astazi Maria cu sotul Jonathan (misionar coreean) si cei doi copii ai lor locuiesc tot in nordul Indiei si conduc lucrarea “Agape” care cuprinde: 2 orfelinate, alfabetizare in mahalua din Darbhanga, evanghelizari, lucrare cu tineri,  plantare biserici etc. Dumnezeu a adus multe binecuvantari acestei lucrari si a schimbat vieti.Multumim crestinilor din bisericile de la Jiu si altor romani din tara si strainatate care au fost alaturi de Maria si de lucrarea ei in India!

La inceput Maria, aceasta romanca de la Jiu, a ajutat cativa ani intr-o lucrare de pionierat in Patna, Bihar, alaturi de o echipa de misionari coreeni. Erau primii misionari in acea zona intunecata a Indiei. A predat copiilor din mahalale, a ajutat in lucrarile bisericilor locale, a participat la numeroase evanghelizari. Au fost lumina pentru acel loc intelenit in idolatrie si au deschis usi pentru alti misionari romani si straini care au sosit apoi in zona.

Orfelinatele “Agape” au pornit din viziunea de a investi in copiii Indiei, singurii care mai pot aduce o schimbare in mentalitatea idolatra a acestei tari.

In urma cu 6 ani misionara romanca a deschis primul orfelinat in Patna in care au fost adusi copii orfani, abandonati sau pe care familiile lor, intampinand diverse probleme, nu i-au mai putut ingriji. Multi au povesti terifiante, si-au vazut parintii sau fratii murind in fata lor, sau vin din medii idolatre, care practicau si vrajitoria. Majoritatea erau la venire subnutriti, abuzati, analfabeti, aproape salbatici

In 2008 a fost deschis al doilea orfelinat. Un numar de 23 de copii sunt acum ingrijiti in aceste case crestine si numarul lor creste. Primesc ingrijire dar si educatie la scoli bune din jur si sunt zilnic invatati din Evanghelie si au program de inchinare. Vietile lor s-au schimbat, copiii sunt la randul lor niste mici evanghelisti participand la evanghelizari in cartierul lor si vorbind cu indrazneala despre Dumnezeu.

Children’s Clubs-Cluburi de Evanghelizare saptamanala-  in India religia majoritara este Hinduismul si oamenii se inchina la mii de zei. Este foarte greu pentru adulti sa inteleaga cum e sa te inchini la un singur Dumnezeu, la Cel crestin, adevaratul Dumnezeu.

De aceea Lucrarea “Agape” investeste in copii. In 2 mahalale ale Patnei si in localitatea Darbhanga a inceput in 2008 o lucrare de evanghelizare a copiilor. Acestia vin la aceste Cluburi ale Copiilor cum le spun ei si invata prin lectii biblice, cantece, scenete si jocuri despre Isus si Unicul Dumnezeu. Peste 100 de copii se ingramadesc o data pe saptamana sa afle lucruri noi si sa invete cantece crestine. Uneori le se alatura parinti si alti trecatori.

Copiii din Orfelinatele Agape sunt cei care, alaturi de personal, organizeaza tot programul. Ceea ce au invatat ei de la alti crestini si din Biblie, impart cu drag la alti copii de seama lor din cartier.

Lucrarea cu Tinerii- Darbanga este un orasel mai in nord, aproape de granita cu Nepalul. Localnicii considera ca acolo s-au nascut, conform povestilor lor, multi dintre zeii si zeitele hinduse. Este foarte greu ca lumina lui Hristos sa patrunda in acea zona. Trec ani de lucrare si se poate sa vezi greu rezultate. In acest oras Jonathan ajutat de Maria au investit in tineri care erau in cautarea Adevarului. Unii auzisera despre crestini de la cate o bunica catolica, altii deloc si aveau chiar parintii samani si preoti hindusi. Intalniri, tabere de tineret, evanghelizari, ucenicie unu la unu, sunt cateva dintre metodele prin care se incearca sa se ajunga la inimile lor.

Plantare de biserici- casuta copiilor din Patna se transforma duminica in biserica. Copiii, lucratorii din orfelinat, unii intorsi la Domnul de curand, chiar persoane din vecini vin sa laude impreuna pe Dumnezeu si sa afle cum sa aplice principiile biblice in viata lor. In Darbhanga Maria si Jonathan si-au deschis casa pentru toti cei care doresc indrumare, rugaciune, invatatura. De curand au plantat in acest oras o biserica pentru tinerii cu care lucreaza si vecinii, prietenii cu care au mai avut ocazia sa impartaseasca credinta lor.

Evanghelizare- Alaturi de bisericile si crestinii locali, Maria si familia sa a ajutat la organizarea mai multor evenimante locale de evanghelizare dar si a altor conferinte si festivaluri de echipare si ucenicie a crestinilor din zona. In decembrie 2009 mii de indieni au aflat despre Isus si Nasterea Lui de Craciun in cele doua zile a spectacolului de Evanghelizare in aer liber.

Scoala din Mahala- in 2009, toto cu scopul de a ajunge la copii si la familiile lor, Agape a deschis o scoala de alfabetizare cu 2 clase, intr-o mahala din Darbhanga. Peste 100 de copii invata sa scrie, sa citeasca si aud despre Isus.

“Ar trebui s-o cunoasteti pe Maria daca visati sa ajungeti misionari: este o Debora plina de energie si de initiativa, vorbeste hindi la perfectie, conduce masina mai ceva ca un indian in traficul infernal, o vizionara, cu un spirit practic facand totul sa fie dus la bun sfarsit. Mobilizeaza usor oameni, resurse, traieste simplu si nu se da inapoi sa paseasca prin credinta in proiecte noi. Sub aparenta de razboinica se ascunde un suflet sensibil si o inima care bate puternic pentru India. Costurile tuturor lucrarilor din Agape se ridica acum la peste 2000 euro/lunar cheltuielile orfelinatului, plata personalului indian, chirii, materiale, drumuri etc.  Daca o intrebi pe Maria despre criza fianciara care afecteaza lumea, va zambi cu siguranta celui care are ani lungi de experienta in trairea prin Harul Domnului. Ea stie ca Domnul poarta de grija familiei sale si tuturor copiilor si persoanelor din lucrarea sa. De multe ori cand pusculitele par sa se goleasca, Dumnezeu trimite cate un inger, necunoscut care face cate o donatie care ii scoate din impas. Astazi avem posibilitatea sa fim si noi niste astfel de ingeri.”

Dana A., participanta misiuni in India

www.agapeindia.wordpress.com

Astăzi, am ajunsă să avem o viaţă atât de comodă în banca din Biserica noastră, încât nu ne mai imaginăm că putem da mai mult. Că dragostea lui Dumnezeu, nu stă pe o bancă în Biserică şi ascultă, ea înseamnă acţiune, fapte, jertfă. În continuare vreau să vi-l prezint pe Corneliu Cociobă, care a ales să fie o solie a dragostei minunate a lui Dumnezeu printre gunoaiele din Filipine. Iată ce ne povesteşte el.

“M-am născut în Lugoj, Judeţul Timiş. Am 31 de ani şi provin dintr-o familie simplă şi modestă. Am absolvit Universitatea Teologică din Bucureşti în anul 2004. În 2008 am luat drumul spre Filipine la invitaţia unei Organizaţii Internaţionale, care lucrează cu oamenii săraci aici în Manila. Am fost acceptat să lucrez în departamentul social cu copii şi m-am adaptat foarte repede la clipa tropicală din Filipine. Exact acum un an în urmă am mers la restaurant unde am cunoscut-o pe Liezel, o tânără filipeneză foarte frumoasă. Pe 17 octombrie 2009 a devenit soţia mea. Iar la nunta noastră au participat peste 200 de filipenezicare au creat prin felul lor de a fi o ambianţă foarte plăcută.Despre Filipine şi filipinezi!

Oameni sunt foarte prietenoşi şi ospitalieri. Zâmbetul nu le lipseşte de pe faţă, nu-i văd trişti sau posomorâţi. Chiar şi atunci când îşi accidentează maşinilie, ei tot zâmbesc. În comparaţie cu România, Filipine este o ţară mult mai săracă, iar condiţiile de trai sunt mult mai dificile. Aici se mănâncă mult orez cu diferite sortimente de peşte şi multe fructe exotice ca: mango, papaya, avocado, banane care nu lipsesc niciodată. Nu toţi filipinezii cunosc unde se află România, în  schim ştiu unde se află Roma, capitala Italiei. În filipine se vorbeşte în două limbi: tagalog şi engleza. Guvernul filipinez nu oferă ajutor social pentru copii din familiile sărace. Asistenţa socială este asigurată de Organizaţii private. Nu toţi copii au posibilitatea de a frecventa o şcoală, măcar pentru a finisa studiile medii. Multe familii dorm pe stradă, pentru că nu au o casă.

Manila are o populaţie de peste 10 milioane de locuitori, dintre care 3000 trăiesc din reciclarea gunoiului. Să găseşti un serviciu în Manila este foarte greu.

Citeste mai departe aici: http://stiricrestine.ro/2010/02/01/dragostea-lui-dumnezeu-printre-gunoaiele-din-filipine/

Hearing The Heartbeat Of The Father - Dec.09 E

SImina C.Aug.-Oct.09

Pentru a urmari celelalte 5 parti ale acestui interviu mergeti pe pagina Misionari sau faceti click aici